Ioan-Tugearu-cover

Ion Tugearu

Cu o carieră şi un nume de invidiat, maestrul Ion Tugearu este în mod cert unul dintre cei mai mari balerini pe care i-a avut România. Întrebat ce reprezinta baletul pentru el, a răspuns simplu: “Înseamnă totul!” Un răspuns care nu ar putea să mire pe nimeni…

Coregraf

Ioan Tugearu si-a făcut studiile de balet cu maestra Floria Capsali (elevă a lui Nicolas Legat si a lui Enrico Cechetti) si cu maestrul Mitită Dumitrescu (elevul lui Anton Romanovsky si al Verei Caralli). Si-a luat bacalaureatul la liceul Mihai Viteazul din Bucuresti si, în paralel, a absolvit Liceul de Coregrafie Floria Capsali din Bucuresti. A făcut parte si din prima promotie care a absolvit cursuri universitare de dans, de 2 ani, pentru coregrafi – initiate de Ministerul Culturii, în 1975. Cursuri universitare 2005-2008 la Universitatea de Stiinte si Arte „Gheorghe Cristea”, Licentă în 2008 la Universitatea Natională de Artă Teatrală si Cinematografică „I. L. Caragiale”, Masterat 2009-2011 la Universitatea Natională de Artă Teatrală si Cinematografică „I. L. Caragiale”, în Artele Spectacolului de Teatru (Coregrafie).
Ioan Tugearu a fost prim balerin al Operei Nationale din Bucuresti din 1965, iar din 1977 a montat aici numeroase spectacole de balet; în acelasi timp, din 1976, a fost si profesor la Liceul de Coregrafie din Bucuresti.
Între 1990 si 1992 a fost directorul artistic si coregraful companiei Orion Balet Bucuresti, prima companie de stat, de dans contemporan, înfiintată în România.
Între 1 aprilie 1992 si 31 septembrie 1993, Ioan Tugearu a fost directorul si coregraful principal al baletului Operei Nationale din Bucuresti, unde a revenit în 1996 în calitate de coregraf, până în 2003, montând si ulterior, sporadic.
Între 13 august 2004 si 1 august 2006 a fost consilier personal, în probleme de dans, al Ministrului Culturii si Cultelor din România, perioadă în care s-a înfiintat Centrul National al Dansului Bucuresti, al cărui director a fost timp de doi ani, până ce s-a ajuns la consolidarea functionării institutiei.
Din anul 2003, Ioan Tugearu este profesor la Universitatea de Stiinte si Arte „Gheorghe Cristea” din Bucuresti.

Ioan-Tugearu

În calitate de coregraf, Ioan Tugearu a pus în scenă:

• La Opera Natională Română din Iasi:
2011: Nunta însângerată după piesa lui F. García Lorca (muzica de Manuel de Falla, Isaac Albéniz, Joaquín Rodrigo, Pablo de Sarasate, Joaquín Turina, Loregla si Amadeu Vives, precum si folclor spaniol)
1994: Pescărusul (muzica Roman Vlad) si Dama cu camelii (muzica Roman Vlad)

• La Opera Natională din Bucuresti:
2010: Fuga. Marea Fugă (muzica L. van Beethoven si J. S. Bach)
2007: Simfonia psalmilor (muzica I. Stravinski)
2003: Casa Bernardei Alba după piesa lui F. García Lorca (muzica H. Villa-Lobos, Savio, Powell, J. Rodrigo, M. de Falla, G. Bizet, J. S. Bach)
2002: La piată (muzica M. Jora) – variantă modernă
2001: Romeo si Julieta (muzica S. Prokofiev)
2000: Stampe japoneze (muzica G. Puccini, Leonard Ero, Yanezawa Hirosi, I. Straviski, Toru Takemitsu, Yumi-Ga-Hama, Tradition Arranged by Kodo Tsugaru Shamisen)
1999: Notre-Dame de Paris după romanul lui Victor Hugo (muzica Jules Massenet, Leo Delibes, Modest Musorgski si Cesare Pugni)
1998: Anna Karenina după romanul lui Lev Tolstoi (muzica, colaj din simfonii, uverturi simfonice si piese camerale de Piotr Ilici Ceaikovski). Turneu în Germania în 1998
1997: baletul din opera Traviata de G. Verdi
1997: Valsuri vieneze – turneu Franta
1996: baletul din opera Aida de G. Verdi
1993: seară Ceaikovski, cuprinzând Serenada pentru coarde si Manfred
1993: În cadrul spectacolului Povestiri vieneze:
– Simfonia neterminată de F. Schubert
– Straussiana de J. Strauss
1989: Recital extraordinar Ioan Tugearu, cuprinzând:
– Richard al III-lea (muzica de G. Mahler)
– Gând pentru García Lorca (muzica M. Ravel)
– Vocea umană după o idee de Jean Cocteau (muzica Michel Colombier)
– Horia după un poem de Aron Cotrus (muzica D. Sostakovici)
– Don Quijote (muzica R. Strauss)
– Repetitie (muzica Astor Piazzolla)
1988: Îmblânzirea scorpiei după William Shakespeare, muzica de Robert Jones, William Byrd, Antony Halborn, Thomas Arne, Edward Elgar, Frederik Delius, Ralph Williams Vaughan, Arthur Blise, Michael Kemp, Michael Walton, Benjamin Britten si din anonimi englezi). Turneu în 1993 în Austria si Germania
1985: Bufonul (muzica de S. Prokofiev)
1983:Seară spaniolă de balet cuprinzând:
– Lectia de dans (dansuri populare spaniole; dansuri clasice spaniole – muzica de Georges Bizet si Manuel de Falla)
– Nunta însângerată, după piesa lui Federico García Lorca (muzica de Manuel de Falla, Isaac Albéniz, Joaquín Rodrigo, Pablo de Sarasate, Joaquín Turina, Loregla si Amadeu Vives, precum si folclor spaniol)
1981: La piată (muzica M. Jora)
1979: Spectacolul Izvoare si rădăcini, cuprinzând:
– Trei plus trei (muzica A. Vieru, M. Moldovan, L. Glodeanu)
– Coasa si foarfeca (muzica K. Stolze)
– Floarea soarelui (muzica G. Enescu)
– Gura lumii (muzica G. Enescu, Th. Rogalski)
– Ritmuri interioare (muzica de G. Enescu, N. Brândus, Th. Grigoriu, Gh. Zamfir)
1978: Pas de Quatre (muzica de C. Pugni), Festivalul florilor (muzica de E. Helsted), După amiaza unui faun (muzica de C. Debussy), Proverbe românesti – Căciula (muzica Gh. Zamfir)
1977: Claunii (muzica de Ludwig van Beethoven), Îmblânzirea scorpiei – duet (muzica de L. Bernstein), El, ea, noi (muzica de A. Schönberg, Weber, I. Xenakis, L. van Beethoven)

• La Opera din Novi Sad, Serbia:
2004: Notre-Dame de Paris, după romanul lui Victor Hugo (muzica Cesare Pugni)
La Teatrul National de Operă si Balet „Oleg Danovski” din Constanta:
2002: Kurosawa, mon amour (muzica G. Mahler, A. Bruckner, colaj din compozitori japonezi)
2001: Tipătul cerbului (muzica traditională japoneză)
2000: Coppélia (muzica L. Delibes si J. Massenet)
1996: Poemele Mediteranei, cuprinzând:
– Casa Bernardei Alba dupa piesa lui F. García Lorca (muzica Villa-Lobos, Savio, Powell, Rodrigo, de Falla, Bizet, J. S. Bach)
– Legenda greacă (muzica Vanghelis, muzica populară grecească)
1994: Messa pentru tineri (muzica de M. Ravel si G. Mahler), Rossiniana (muzica de G. Rossini)
1987: Variatiuni clasice (muzica de B. Britten, P. Hindemith), Bolero (muzica de M. Ravel),Gura lumii (muzica de G. Enescu si Th. Rogalski), Nunta însângerată după F. García Lorca (muzica de de Falla, etc.)
1981: Toaca (ritmuri arhaice românesti la instrumente de percutie). Baletul s-a bucurat de un mare succes în Statele Unite, Italia, Germania si Suedia.

• La Muzeul National de Artă al României din Bucuresti, în cadrul studioului Artele plastice si dansul:
1986: Theatrum mundi, balet inspirat din arta medievală, din poezia si muzica truverilor, trubadurilor si minesingerilor, asociate cu fragmente din Carmina Burana de Carl Orff
1985: India – confluente de gând si ritm, balet inspirat de confluentele dintre cultura românească si cea indiană, pe linia Eminescu, Blaga, Brâncusi (muzica clasică indiană orchestrată de Ravi Shankar si muzica românească de toacă)

• La Televiziunea Română:
Lectia de dans (muzica de B. Britten)
Omagiu Mariei Tănase (cântece populare românesti cântate de Maria Tănase)
Capriciu spaniol (muzica Rimski-Korsakov)
Oda oamenilor (muzica C. Trăilescu si W. N. Klepper)
Fantezie pentru pian si orchestră (muzica L. van Beethoven)
Mandala (Iren Butterfly, adaptare de muzică indiană)

• La Compania Orion Balet Bucuresti:
1992: Theatrum mundi (muzica anonim sec. XII – cântecul lui Daniel, Carmina Burana de sec. XIII, Johannes Cicogna, Guillaume de Machaut si Carl Orff – Carmina Burana)
1991: Simfonia pentru tineri (muzica de G. Mahler), Claunii (muzica de L.van Beethoven si E. Elgar), Ritmuri de jazz: Noapte linistită, Nu uita de mine, Poem, Play-back, My lord; Părinte al meu, Drumuri (muzica de Mahalia Jackson, Modern Quartet Jazz, Benny Goodman, Benny Waters, George Gershwin, J. S. Bach – prelucrare Jacques Leussier)
1990: Puntea (muzica de G. Enescu, P. Constantineascu, N. Iorgulescu, T. Olah, G. Draga, A. Vieru, M. Moldovan, I. Odăgescu, muzică de toacă)

• La Opera Natională Română din Timisoara:
1998: baletul Noaptea Valpurgiei din opera Faust de Ch. Gounod
1997: Sărbătoarea primăverii de Igor Stravinski
1996: baletul din Aida de G. Verdi
1997: Îmblânzirea scorpiei după W. Shakespeare (muzica de Robert Jones, William Byrd, Antony Halborn, Thomas Arne, Edward Elgar, Frederik Delius, Ralph Williams Vaughan, Arthur Blise, Michael Kemp, Michael Walton, Benjamin Britten si din anonimi englezi)

• La Teatrul National din Bucuresti:
1997: Jocul de-a Shakespeare – one man show, cu Răzvan Mazilu (muzica G. Puccini, G. Mahler, G. Rossini, D. Sostakovici)
Ioan Tugearu a dansat, atât în tară cât si în străinătate, numeroase roluri precum: Evgheni din Călăretul de aramă de Glier, Don José din Carmen de Bizet-Scendrin (rol în care a obtinut un mare succes la Moscova în 1984), Franz din Coppélia de Delibes, Bufonul si Rotbalt din Lacul lebedelor de Ceaikovski, Quasimodo si părintele Frolo din Esmeralda de Pugni-Glier-Vasilenko, Basil din Don Quijote de Mincus, Mandarinul din Mandarinul miraculos de Bartok, Mercutio din Romeo si Julieta de Prokofiev, Vulpasin dinDomnisoara Nastasia de Trăilescu si rolurile principale masculine din Petruska, dinSărbătoarea primăverii si din Pasărea de foc de Stravinski, din Bolero de Ravel, dinSimfonia neterminată de Schubert, din Simfonia fantastică de Berlioz, din Spărgătorul de nuci de Ceaikovski, în coregrafii de Oleg Danovski, Tilde Urseanu si Vasile Marcu si în Nuntă în Carpati de Paul Constantinescu, în coregrafia Floriei Capsali. De asemenea, a intrepretat si roluri de factură modernă, în Tunelul după Ernesto Sabato, în coregrafia Mihaelei Santo (1994) si în Portretul lui Dorian Gray, în coregrafia lui Răzvan Mazilu (2004).
Ioan Tugearu a făcut numeroase turnee în Europa, America si Africa, cu Baletul Operei Nationale din Bucuresti, cu Teatrul de balet Oleg Danovski din Constanta, cât si alături de companiile de balet Jeunesse Musicale de France si Grand Ballet Classique de France. A avut, de asemenea, angajamente ca prim balerin la München, unde a interpretat rolurile principale din Pulcinella de Stravinski, Bolero de Ravel si Atress de Xenakis (1972-1974); la Bordeaux, unde a interpretat rolurile principale din Sebastian de Monetti (1975) si Othelo; la Bari, unde a dansat în Pygmalion si Galateea.
În calitate de profesor si maestru de balet, Ioan Tugearu a lucrat la:
2003-2011: Universitatea de Stiinte si Arte Gheorghe Cristea din Bucuresti
1993-1998: Liceul de Coregrafie Floria Capsali din Bucuresti
1985: Boara dance contemporaine, Bari, Italia
1984: Teatro Lirico Arene di Verona, Italia
1983: Opera din Oslo, Norvegia
1976-1983: Liceul de Coregrafie Floria Capsali din Bucuresti
Ca artist de film:
1969: Printul minciunii în filmul Tinerete fără bătrânete al Elisabetei Bostan

PREMII

2002: Ordinul National Serviciul Credincios în grad de Cavaler, pentru creatii memorabile, în calitate de balerin si de coregraf, care au impus, atât în tară cât si peste hotare, arta coregrafică românească
1999: Una dintre cele cinci diplome de onoare acordate la cel de-al patrulea Festival International One Man Show de la Moscova, din 1999, pentru spectacolul Jocul de-a Shakespeare
1994: Premiul revistei Actualitatea Muzicală pentru baletele Pescărusul si Dama cu camelii, pe muzică de Roman Vlad
1994: Premiul III la Festivalul International de creatie coregrafică, Iasi, pentru spectacolulDama cu camelii
1993: Premiul Uniunii Interpretilor, Coregrafilor si Criticilor Muzicali pentru spectacolulManfred
1991: Premiul Uniunii Interpretilor, Coregrafilor si Criticilor Muzicali, pentru spectacolulPuntea 1984: Premiul criticii muzicale A.T.M. (Asociatia Oamenilor de Artă din Institutiile Teatrale si Muzicale din România) pentru coregrafia spectacolului si pentru interpretarea rolului lui Leonardo din baletul Nunta însângerată
1973: Roza Münchenului – pentru interpretarea rolului principal din Bolero de M. Ravel

Posted in Diverse, Lumea dansului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *